Inocența ochilor tăi mă cheamă de departe,
 Iar în prezența ta apar trăiri instante
 Ce mă plimbă pe drumuri prăfuite către tine,
 Simțind că nu m-așteaptă decât riscuri infime.

 M-apropii involuntar și parcă pas cu pas
 Îmi stabilești traseul, deja sunt în impas.
 Îți simt prezența,deși încă nu am ajuns
 Mi-e sete de tine,dar nu îndeajuns.

 Vreau să-ți blochez ieșirile cu gesturi fine,
 Să te surprind cu scenarii scoase din filme,
 Să îți sărut buzele adormite dimineața,
 Să mă cuprinzi în brațe,să-mi întregești viața.

 Sunt aici indiferent de momentul zilei și de vreme
 Îți dau tot ce am,te ajut să scapi de probleme,
 Și te păstrez cu prețul vieții,chiar mai mult
 Voi fi lângă tine oriunde și oricând.

 Să mă ții de mână când dorm și când mi-e frig,
 Să-mi răspunzi mereu când auzi că te strig,
 Căci pentru tine aș putea țipa și o vară,
 Dar fără tine n-aș avea puterea s-acopăr o vioară.

 Te iubesc, simt cum pulsează în mine
 Un sentiment puternic ce poate să aline
 Frica să te pierd și să înfrunt singură vântul.
 Fără tine acum sigur aș fi pornit cu stângul.

 Și mă iubești, înseamnă atât de mult
 Când lipit de mine fără să vrei stai mut
 Și simt tot ce ai vrea să-mi zici când ești plecat.
 Te fac să te întorci mereu cu sufletu-mpacat.

 Sunt aici de ceva vreme,așteptând,
 dar tu ignori orice lucru pe care îl spun și nu înțeleg
 de ce mă vrei și totuși mă alungi.Mă vezi plângând
 și apoi vii,suferind pentru că nu te-aștept. 

 Te porți de parcă ți-ar păsa,și totuși,nu.
 Un sentiment greoi,cu mii de conotații,mă stăpânește,
 căci te iubesc,și parcă nu te știu. Nu,nu ești tu!
 Ascultă,te rog, durerea în aer cum plutește!

 și poate așa o să renunți să mă ignori,
 când știi că tot ceea ce vreau e să te am.
 Renunți așa ușor,deși realizezi că mă dobori..
 Din ce în ce mai mult,mai apăsat,mai rău te vreau!

Sunt ca o pasăre de noapte în bătaia vânturilor reci,
Sunt singura ce fuge de tine şi de ale tale gânduri seci.

Sunt cea ce te poate schimba în roz când toţi te văd în negru,
Sunt cea ce ştie câte-ascunzi după imaginea de om integru.

Sunt motivul pentru care respiri uşurat dimineaţa,
Sunt şi cauza care îţi face familiară ceaţa.

Sunt nelipsita ţigară de la cafeaua fără lapte,
Sunt drogul cel mai căutat când vrei să laşi totul în spate.

Sunt ceea ce crezi tu că e un om fără viaţă,
Sunt dovada cea mai bună că dacă vrei, ieşi în faţă.

Sunt cerul albastru dintr-o noapte fără stele,
Sunt marea imensă ce te spală de păcate grele.

Sunt muntele ce-l urci cu greu în condiţii de furtună,
Sunt premiul ce-l câştigi uşor dacă ai o miză bună.

Sunt foaia de hârtie pe care o umpli cu rânduri,
Sunt melodia pe care o asculţi şi cazi pe gânduri.

Sunt tot ce vrei când visezi să ai ceva,
Şi totuşi, nu sunt nimic din tot ce aş putea.

Eşti irascibilă din cauza lui mai mereu
Şi îţi e greu,căci nu eşti Dumnezeu,
Să treci peste un an ca peste-o zi
Când ce simţi pentru el nu poţi nici să scrii.

E inacceptabil că nu-ţi e la-ndemana
Să-l iei de mână, că-l vrei că o nebună
Şi tremuri ca o frunza mişcata de vânt
Când nu mai poţi fără şi nu ştii până când.

Şi ţi-ai dat seama că nu poţi decât să speri,
Căci pentru tine nu va mai fi un EL,
Pentru că ceea ce vrei tu de la viaţă
Nu se poate obţine când alţii te mint în faţă.

Şi eşti aşa de neinstruită între profesionişti!
Nu ştii să calci pe cadavre,să-i vezi pe alţii trişti.
Oricum ştii că dacă apare cineva, nu e al tău.
Sunt altele în povestea lui care l-au schimbat în rău.

Şi sunt uimită de propria mea stăpânire
Când vorbim mereu şi nu-ţi declar iubire,
Căci asta simt şi poate n-o să-mi treacă…
Cu gândul la tine,o lacrimă mă-neacă..

Dar ce rost are să plâng mereu degeaba?
Oricum iubirea nu se ia de-a gata..
Şi când ţip cât pot de tare după tine,
Sunt conştientă că n-o să-mi răspundă nimeni…

Îmi spune să te las în spate,deşi nu pot..
Imaginea ta e cu mine în suflet peste tot,
Nimic din ce-am simţit nu are cum să dispară
Când între noi a fost dragoste pură în fiecare seară.

Te iubesc,scumpule,şi nu o să neg niciodată
Că aş vrea ca pentru tine să nu mai fie altă fată,
Să nu mă uiţi,chiar dacă eşti implicat în multe,
Să îţi aduci aminte de fata ta care ştia să te asculte.

Şi poate lovesc în amintiri cu prea multă forţă,
Însă nu mai pot să văd că din iubirea ce ardea ca o torţă
A mai rămas acum o scânteie aproape stinsă
Ce uită să mai ardă şi se luptă uneori învinsă..

Se luptă să învie jocul iubirii,aparte,distant,
Să te facă să nu mă uiţi,să îţi aminteşti instant
De noi,de iubire,de vise ce-am vrut să se împlinească,
Să îţi arate că inima mea,după tine,nu a putut să renască.

Şi când spui “Gata,trec peste”,se reîntoarce la tine,ca şi cum ar fi dorită vreodată, întrebarea : ” Dar cum ar fi fost dacă…?”
Mda,am multe întrebări din această gamă.. Cum ar fi fost dacă ar fi rămas al meu? Cum ar fi fost această clipă lângă el? Cum mă mai consideră pe mine, acum o simplă ploaie într-o vară secetoasă de care avea nevoie şi care a apărut, irigându-i toate colţurile vieţii?

E greu să trăieşti acaparată de îndoială, măcinându-te aproape mereu cu tot felul de gânduri care îţi fac mai mult rău. Dar,ca după orice iarnă care stăpâneşte prea mult timp,apare o rază de soare,topind tot ce ai reuşit să îngheţi cu greu. Şi te loveşte direct în cap sentimentul de vină,deloc benefic, deloc dorit..

Şi asta e.Acum sunt,sau ar trebui să mă consider fericită, pentru că atunci când viaţa îţi ia ceva,fie şi din vina ta, compensează cu un lucru cel puţin la fel de bun ca cel pe care l-ai pierdut. Şi e bine, dar nu e lucrul tău.

Te iubesc, simt cum pulsează în mine
Un sentiment puternic ce poate să aline
Frica să te pierd şi să înfrunt singură vântul.
Fără tine acum, sigur aş fi pornit cu stângul.

Şi mă iubeşti, înseamnă atât de mult
Când lipit de mine, fără să vrei, stai mut
Şi simt tot ce ai vrea să-mi zici. Când eşti plecat,
Te fac să te întorci mereu cu sufletu-mpăcat.